Arhiva
Comunicare
Cum ne petrecem Revoluţia Internet sub efectul ginului
Clay Shirky este un teoretician al mass-media moderne – de fapt al unui singur mijloc de comunicare în masă, şi anume internetul. Îşi împarte timpul între a oferi consultanţă, a preda şi a scrie despre efectele sociale şi economice ale internetului. Şi o face pentru New York Times, Wall Street Journal, Harvard Business Review, Wired sau Computerworld, şi pentru clienţi ca Nokia, Biblioteca Congresului American sau BBC. Acum mai bine de un an, a prezentat, în cadrul conferintei Web 2.0 din aprilie 2008 din San Francisco, o teorie care, pe scurt, spunea că ginul a avut acelaşi efect - asupra oamenilor în zorii revoluţiei industriale - pe care îl are televiziunea asupra oamenilor din ziua de azi.
Citeşte mai departePolitică internă
Un preşedinte pentru neliniştea noastră şi unde duce ea, neliniştea
2009 a fost anul în care provizoratul s-a definitivat în politica românească. După două mandate lungi, Năstase şi Tăriceanu, pare a urma o epocă a incertitudinii şi umorilor corozive. E această judecată izvorâtă numai din anxietatea viitorului? Să ne gândim că anii electorali vor fi tot mai deşi în România: după 2009 urmează 2012 pentru locale şi parlamentare, apoi 2014 pentru europarlamentare şi prezidenţiale. Anii de linişte sunt puţini, scandalul din campanii pare garantat. Avem însă nevoie, cu adevărat, de linişte?
Citeşte mai departePolitică internă
Comunismul şi căderea lui, prin ochii generaţiei post-'89
O clădire din Braşov sau blocurile de lângă Piaţa Moghioroş, însemnate încă de gloanţe. Poveştile părinţilor. Imagini televizate cu execuţia Ceauşeştilor. Zâmbetul entuziast al lui Ion Iliescu. Puloverul roşu al lui Petre Roman. Panică. Dezinformare. Haos. Sunt câteva dintre lucrurile pe care le spun tinerii născuţi după căderea comunismului atunci când sunt întrebaţi ce le vine în minte dacă se gândesc la evenimentele din decembrie 1989.
Citeşte mai departeGheorghe Stuff
“Ah, distinct mi-aduc aminte,/Era-n Decembre cu reci morminte”
Am trei sute patruzeci şi două de canale teve şi-mi aduc aminte de Revoluţie. De toată mulţimea aia de oameni prost îmbrăcaţi şi de furia aia degajată de trupurile lor. Parcă erau cete de tauri. Am şaisprezece feluri de maioneză pe raft, am internet în toate colţurile casei, am iPod, iPhone şi un Macbook alb, cu taste care clicăie uşor. Am văzut adunări uriaşe de oameni, urlând “Vom muri şi vom fi liberi!” şi mi s-au înmuiat genunchii, şi acum, când vă povestesc, rictusuri de emoţie îmi strâmbă faţa.
Citeşte mai departeComunicare
Revoluţia în media: Cum se scrie o poveste veche de 20 de ani
Revoluţie sau lovitură de stat? Cum au murit soţii Ceauşescu? Era dictatorul gay? Ce i-a spus Gorbaciov la ultima întâlnire de la Moscova? De ce militarii s-au împuşcat între ei în ’89? Am ales câteva teme din media - unele întrebări şocante, la care vin răspunsuri după 20 de ani. Cheia reconstituirii evenimentelor e o abordare. Există o alta care merge mai departe, urmărind firul până azi. Socotelile neîncheiate cu trecutul sunt amintite constant în media occidentală, mai puţin bombardată cu detalii şi mai atentă la linii mari. Felul în care se scrie o poveste veche de 20 de ani poate aduce indicii nu numai despre evenimentele în sine, dar şi despre cum am evoluat în două decenii – presă, politicieni, martori şi cititori. Şi mai avem o veste: Revoluţia (după unii lovitura de stat) a ajuns şi în social media, pe Twitter, Linkedin şi în blogosferă.
Citeşte mai departe



